Despre rolul juristului. Partea intai: Societatea
In fiecare an, mii de tineri sunt absolventi ai unei facultati de drept. Cu toate acestea, o intrebare simpla primeste prea putine raspunsuri in doctrina juridica romaneasca ori in timpul anilor de studiu. Este prima intrebare pe care ar trebui sa si-o puna un membru al profesiei noastre : Care este rolul juristului? De ce un om ar alege sa isi consume patru sau cinci ani de viata ca sa studieze diverse teorii si apoi o viata intreaga ca sa practice aceasta profesie in oricare din ipostazele ei?
Imaginati-va un dialog intre doi copii. Unul dintre ei este copilul unui avocat. Celalalt, curios, il intreaba in joaca: "Ce este un avocat?". Raspunsul este ingenuu, dar plin de sens: "Un avocat e o persoana care ajuta oamenii". In anul 1952, L.L. Fuller argumenta ca un jurist este un "arhitect al structurilor sociale". Un profesionist care proiecteaza un cadru de reglementare al relatiilor interumane. De multe ori este vorba despre un aranjament capabil sa atinga anumite scopuri, fie ele comune unui grup larg sau unui grup restrins de persoane.
Analogia cu arhitectura poate merge mai departe, pentru a defini relatia dintre scopurile si mijloacele unui proiect. Arhitectura exista pentru a satisface anumite nevoi care tin de spiritul uman. Ele pot fi descrise prin concepte de utilitate si frumusete. Mijloacele folosite pentru a atinge aceste scopuri sunt cit se poate de obisnuite: ciment, lemn, otel, sticla. Le putem adauga aptitudinile tehnice necesare pentru asamblarea lor ori spiritul creativ pentru a inventa altele noi. Toate aceste mijloace se supun, in termeni arhitecturali, nevoilor de utilitate si frumusete. In orice constructie particulara putem gasi viziuni diferite despre utilitate si frumusete, dar toata lumea este de acord ca acestea sunt obiectivele finale. O consecinta fireasca a acestui rationament este aceea ca inainte de toate trebuie sa incepem prin a intelege care este scopul constructiei. Dupa ce vom fi definit notiunile de utilitate si frumusete vom putea alege mijloacele potrivite pentru realizarea lor. Aceast rationament poate primi urmatoarea critica: este total ineficient sa risipim resurse importante in cautarea unor idei abstracte, inainte de a constata ce anume este posibil. Tensiunea dintre Ceea Ce Este si Ceea Ce Trebuie Sa Fie conduce la ideea ca este de preferat a incepe mai intai o evaluare a mijloacelor disponibile inainte de a ne adresa intrebari asupra scopurilor. Acest argument nu rezista insa la urmatorul test: incapatinarea de a cauta alte forme de utilitate si frumos poate duce la descoperirea mijloacelor de realizare a acestora asa incit impunerea unor scopuri poate crea mijloacele care erau mai intai inexistente, depasind frontierele intre care se manifestau pina mai ieri frumosul si utilul.
Analogia cu Dreptul capata contur daca sensurile de utilitate si frumusete le inlocuim cu cele de justitie si adevar iar mijloacele le regasim in normele si institutiile juridice. Priceperea si creativitatea ramin valori-constante adaugate care fac sa traiasca orice sistem de idei construit de mintea umana.
Acest joc al argumentarii duce la concluzia ca nu putem impune un principiu al prioritatii. Dezbaterile despre importanta sensului asupra mijloacelor sau viceversa isi pierd orice ratiune. Ceea ce devine esential este mai curind analiza rolului pe care il joaca tensiunea dintre scopuri si mijloace in efortul de a proiecta, a construi si a da viata institutiilor sociale. Consecinta imediata a constatarii noastre este aceea ca nu putem discuta despre Norme,Practica si Institutii fara a avea mereu in minte fie si o imagine simpla a ceea ce inseamna Adevar, Dreptate si Justitie. In acelasi timp nu putem defini scopurile reale ale Dreptului intr-un context dat fara a evalua instrumentele pe care acesta le are la dispozitie pentru a se explica si a se construi pe sine.
Ne aflam astazi in Romania anului 2004 cind raspunderile unui jurist-avocat obisnuit sunt similare cu cele ale unui jurist-avocat american al anului 1900 : de a reprezenta in instanta interesele clientului sau ori de a sfatui o persoana in chestiuni juridice. Aceasta se reduce la a spune ca avocatul roman lucreaza cu fapte pe care le inregistreaza in documente sau cu declaratiile clientilor sai. De la faptele X, Y, Z, el deduce in mod cauzal ca urmeaza consecinta juridica A.
Cincizeci de ani mai tirziu, Fuller scria ca se produce o schimbare in raspunderile juristului american din anii 1900. El devine mai curind un "administrator", un "manager" al faptelor. El merge dincolo de declaratiile clientului sau si face o sinteza a faptelor juridice si extra-juridice pe care le interpreteaza. Are astfel de-a face cu o "decizie totala" in care contributia sa este esentiala. Iata cum abilitatile sale fundamental retorice vor fi suferind o transformare esentiala: creativitatea si curiozitatea intelectuala, puterea de sinteza si de redare clara a ideilor, comunicarea devin instrumente uzuale pentru un jurist.
Pentru cercetatorii stiintelor exacte nu e nimic nou sub soare: trecerea de la teoriile deterministice ale fizicii newtoniene la teoria relativitatii si la cercetarile de astazi privind dinamica haosului, matematica fractalilor si analiza deciziilor in situatii complexe a avut ca rezultat o schimbare esentiala de paradigma in gindirea umana. E ca si cum folosind acum o suta de ani o bicicleta, gindeam in termeni de cauza-efect pentru ca simteam cum picioarele noastre pun in miscare bicicleta. Astazi conducem masini sofisticate legate la sateliti si putem calatori in spatiu cu rachete care folosesc energia atomica drept combustibil, in masura in care resursele financiare ne permit realizarea unui asemanea vis. Desi operam cu acelasi proto-istoric aparat binar de decizie da/nu atunci cind facem alegeri, optiunile noastre devin din ce in ce mai complexe, iar presiunea pentru decizii rapide in medii de informatie aparent dezordonate este tot mai mare. De fapt nu raspunsurile s-au schimbat [ele fiind invariabil da sau nu] cit complexitatea intrebarilor a crescut. Astazi nu ne mai intrebam cum putem calatori folosind doua roti si cele doua picioare ale noastre [intrebare din care probabil s-a nascut ideea de bicicleta] ci cum putem folosi combustibilul atomic sa calatorim in alte dimensiuni.
Juristul a suferit la rindul sau o transformare a rolului pe care il joaca in societate: de la simplul luptator pentru cauza ori pentru interesul clientului sau - la cel care creeaza solutii pentru problemele aparute datorita dezvoltarii complexitatii sociale - si pina la rolul de arhitect al structurilor sociale, atit intr-un sens preventiv (chiar terapeutic,in unele societati dezvoltate) cit si in unul creator de ordine si, atunci cind este cazul, de noi institutii si practici sociale.
"Traim intr-o lume amenintata de haos intern si international. In opinia mea aceasta amenintare nu are drept cauza reaua-intentie cit mai ales inabilitatea noastra de a intelege intr-adevar problemele celuilalt. Cred ca este un adevar profund in a spune ca nedreptatile si cruzimile acestei lumi sunt facute nu cu pumnii ci cu coatele. Avem nevoie de cineva cu imaginatia, cu rabdarea, si cu priceperea necesare pentru a defini acele aranjamente care ne ajuta sa luam parte la Petrecere dar ne impiedica sa dam din coate. Numai Juristul poate face aceasta. Este raspunderea noastra sa il educam in acest sens" [L.L. Fuller, op.cit].
Comunismul a ranit profund radacinile religioase ale Romaniei interbelice. A reusit in mare masura sa le inlocuiasca cu un pozitivism de sens negativ, in care valorile existente la acel moment au capatat semne opuse: Devalmasia ortodoxa s-a transformat in Proprietate comuna indiviza, consumind resurse uriase in lupta pentru a-l indeparta pe celalat din spatiul comun; Spiritul comunitatii ordodoxe s-a modificat in actele Violentei din familie; Cumpatarea si Curatenia au capatat sens de Ignoranta si Nepasare. Sondajele spun ca cetateanul roman este temator pentru sanatatea sa: blameaza astfel medicul si sistemul sanitar. Romanul este critic cind adreseaza problema coruptiei dar traieste cu ea si o tolereaza. Are incredere in Biserica, dar merge din ce in ce mai rar la o spovedanie. In concluzie, avem o multime de sensuri viciate si nenumarate mijloace nepotrivite, care reclama un efort de generatii pentru redefinirea lor in parametrii lumii moderne.
Avem astazi nevoie de o regasire a Valorilor umane esentiale pentru viata noastra de zi cu zi: Increderea in oameni si in institutii; Egalitatea de optiuni; Libertatea de exprimare; Cunoasterea mijloacelor care pot transforma in valoare tensiunea dintre egalitate si libertate.
Dintre toti, in Lumea de astazi, Juristul este cel care ar trebui sa poata cu usurinta proiecta si pune in practica aceste valori. Cum poate deveni el constient de aceasta Putere?
Bibliografie:
"The Principles of Social Order", Selected Essays of Lon L. Fuller, Editia Oxford 2001
"Preventive Law and Creative Problem Solving: Multi-Dimensional Lawyering", Thomas D. Barton and James M. Cooper, articol disponibil la:
www.preventivelawyer.org/content/pdfs/ Multi_Dimensional_Lawyer.pdf
Iasi
26 mai 2004
Pentru comentarii si critici va astept
sa imi scrieti la: dan.stoica@juridice.ro
Pentru a cita idei din acest articol, folositi urmatoarea formulare:
"Despre rolul juristului. Partea intai: Societatea", Dan STOICA, Dosarele e-F.Cons: Dosarul Teoretic;
text disponibil la http://teoretic.blogspot.com/2005/02/despre-rolul-juristului-partea-intai.html
Imaginati-va un dialog intre doi copii. Unul dintre ei este copilul unui avocat. Celalalt, curios, il intreaba in joaca: "Ce este un avocat?". Raspunsul este ingenuu, dar plin de sens: "Un avocat e o persoana care ajuta oamenii". In anul 1952, L.L. Fuller argumenta ca un jurist este un "arhitect al structurilor sociale". Un profesionist care proiecteaza un cadru de reglementare al relatiilor interumane. De multe ori este vorba despre un aranjament capabil sa atinga anumite scopuri, fie ele comune unui grup larg sau unui grup restrins de persoane.
Analogia cu arhitectura poate merge mai departe, pentru a defini relatia dintre scopurile si mijloacele unui proiect. Arhitectura exista pentru a satisface anumite nevoi care tin de spiritul uman. Ele pot fi descrise prin concepte de utilitate si frumusete. Mijloacele folosite pentru a atinge aceste scopuri sunt cit se poate de obisnuite: ciment, lemn, otel, sticla. Le putem adauga aptitudinile tehnice necesare pentru asamblarea lor ori spiritul creativ pentru a inventa altele noi. Toate aceste mijloace se supun, in termeni arhitecturali, nevoilor de utilitate si frumusete. In orice constructie particulara putem gasi viziuni diferite despre utilitate si frumusete, dar toata lumea este de acord ca acestea sunt obiectivele finale. O consecinta fireasca a acestui rationament este aceea ca inainte de toate trebuie sa incepem prin a intelege care este scopul constructiei. Dupa ce vom fi definit notiunile de utilitate si frumusete vom putea alege mijloacele potrivite pentru realizarea lor. Aceast rationament poate primi urmatoarea critica: este total ineficient sa risipim resurse importante in cautarea unor idei abstracte, inainte de a constata ce anume este posibil. Tensiunea dintre Ceea Ce Este si Ceea Ce Trebuie Sa Fie conduce la ideea ca este de preferat a incepe mai intai o evaluare a mijloacelor disponibile inainte de a ne adresa intrebari asupra scopurilor. Acest argument nu rezista insa la urmatorul test: incapatinarea de a cauta alte forme de utilitate si frumos poate duce la descoperirea mijloacelor de realizare a acestora asa incit impunerea unor scopuri poate crea mijloacele care erau mai intai inexistente, depasind frontierele intre care se manifestau pina mai ieri frumosul si utilul.
Analogia cu Dreptul capata contur daca sensurile de utilitate si frumusete le inlocuim cu cele de justitie si adevar iar mijloacele le regasim in normele si institutiile juridice. Priceperea si creativitatea ramin valori-constante adaugate care fac sa traiasca orice sistem de idei construit de mintea umana.
Acest joc al argumentarii duce la concluzia ca nu putem impune un principiu al prioritatii. Dezbaterile despre importanta sensului asupra mijloacelor sau viceversa isi pierd orice ratiune. Ceea ce devine esential este mai curind analiza rolului pe care il joaca tensiunea dintre scopuri si mijloace in efortul de a proiecta, a construi si a da viata institutiilor sociale. Consecinta imediata a constatarii noastre este aceea ca nu putem discuta despre Norme,Practica si Institutii fara a avea mereu in minte fie si o imagine simpla a ceea ce inseamna Adevar, Dreptate si Justitie. In acelasi timp nu putem defini scopurile reale ale Dreptului intr-un context dat fara a evalua instrumentele pe care acesta le are la dispozitie pentru a se explica si a se construi pe sine.
Ne aflam astazi in Romania anului 2004 cind raspunderile unui jurist-avocat obisnuit sunt similare cu cele ale unui jurist-avocat american al anului 1900 : de a reprezenta in instanta interesele clientului sau ori de a sfatui o persoana in chestiuni juridice. Aceasta se reduce la a spune ca avocatul roman lucreaza cu fapte pe care le inregistreaza in documente sau cu declaratiile clientilor sai. De la faptele X, Y, Z, el deduce in mod cauzal ca urmeaza consecinta juridica A.
Cincizeci de ani mai tirziu, Fuller scria ca se produce o schimbare in raspunderile juristului american din anii 1900. El devine mai curind un "administrator", un "manager" al faptelor. El merge dincolo de declaratiile clientului sau si face o sinteza a faptelor juridice si extra-juridice pe care le interpreteaza. Are astfel de-a face cu o "decizie totala" in care contributia sa este esentiala. Iata cum abilitatile sale fundamental retorice vor fi suferind o transformare esentiala: creativitatea si curiozitatea intelectuala, puterea de sinteza si de redare clara a ideilor, comunicarea devin instrumente uzuale pentru un jurist.
Pentru cercetatorii stiintelor exacte nu e nimic nou sub soare: trecerea de la teoriile deterministice ale fizicii newtoniene la teoria relativitatii si la cercetarile de astazi privind dinamica haosului, matematica fractalilor si analiza deciziilor in situatii complexe a avut ca rezultat o schimbare esentiala de paradigma in gindirea umana. E ca si cum folosind acum o suta de ani o bicicleta, gindeam in termeni de cauza-efect pentru ca simteam cum picioarele noastre pun in miscare bicicleta. Astazi conducem masini sofisticate legate la sateliti si putem calatori in spatiu cu rachete care folosesc energia atomica drept combustibil, in masura in care resursele financiare ne permit realizarea unui asemanea vis. Desi operam cu acelasi proto-istoric aparat binar de decizie da/nu atunci cind facem alegeri, optiunile noastre devin din ce in ce mai complexe, iar presiunea pentru decizii rapide in medii de informatie aparent dezordonate este tot mai mare. De fapt nu raspunsurile s-au schimbat [ele fiind invariabil da sau nu] cit complexitatea intrebarilor a crescut. Astazi nu ne mai intrebam cum putem calatori folosind doua roti si cele doua picioare ale noastre [intrebare din care probabil s-a nascut ideea de bicicleta] ci cum putem folosi combustibilul atomic sa calatorim in alte dimensiuni.
Juristul a suferit la rindul sau o transformare a rolului pe care il joaca in societate: de la simplul luptator pentru cauza ori pentru interesul clientului sau - la cel care creeaza solutii pentru problemele aparute datorita dezvoltarii complexitatii sociale - si pina la rolul de arhitect al structurilor sociale, atit intr-un sens preventiv (chiar terapeutic,in unele societati dezvoltate) cit si in unul creator de ordine si, atunci cind este cazul, de noi institutii si practici sociale.
"Traim intr-o lume amenintata de haos intern si international. In opinia mea aceasta amenintare nu are drept cauza reaua-intentie cit mai ales inabilitatea noastra de a intelege intr-adevar problemele celuilalt. Cred ca este un adevar profund in a spune ca nedreptatile si cruzimile acestei lumi sunt facute nu cu pumnii ci cu coatele. Avem nevoie de cineva cu imaginatia, cu rabdarea, si cu priceperea necesare pentru a defini acele aranjamente care ne ajuta sa luam parte la Petrecere dar ne impiedica sa dam din coate. Numai Juristul poate face aceasta. Este raspunderea noastra sa il educam in acest sens" [L.L. Fuller, op.cit].
Comunismul a ranit profund radacinile religioase ale Romaniei interbelice. A reusit in mare masura sa le inlocuiasca cu un pozitivism de sens negativ, in care valorile existente la acel moment au capatat semne opuse: Devalmasia ortodoxa s-a transformat in Proprietate comuna indiviza, consumind resurse uriase in lupta pentru a-l indeparta pe celalat din spatiul comun; Spiritul comunitatii ordodoxe s-a modificat in actele Violentei din familie; Cumpatarea si Curatenia au capatat sens de Ignoranta si Nepasare. Sondajele spun ca cetateanul roman este temator pentru sanatatea sa: blameaza astfel medicul si sistemul sanitar. Romanul este critic cind adreseaza problema coruptiei dar traieste cu ea si o tolereaza. Are incredere in Biserica, dar merge din ce in ce mai rar la o spovedanie. In concluzie, avem o multime de sensuri viciate si nenumarate mijloace nepotrivite, care reclama un efort de generatii pentru redefinirea lor in parametrii lumii moderne.
Avem astazi nevoie de o regasire a Valorilor umane esentiale pentru viata noastra de zi cu zi: Increderea in oameni si in institutii; Egalitatea de optiuni; Libertatea de exprimare; Cunoasterea mijloacelor care pot transforma in valoare tensiunea dintre egalitate si libertate.
Dintre toti, in Lumea de astazi, Juristul este cel care ar trebui sa poata cu usurinta proiecta si pune in practica aceste valori. Cum poate deveni el constient de aceasta Putere?
Bibliografie:
"The Principles of Social Order", Selected Essays of Lon L. Fuller, Editia Oxford 2001
"Preventive Law and Creative Problem Solving: Multi-Dimensional Lawyering", Thomas D. Barton and James M. Cooper, articol disponibil la:
www.preventivelawyer.org/content/pdfs/ Multi_Dimensional_Lawyer.pdf
Iasi
26 mai 2004
Pentru comentarii si critici va astept
sa imi scrieti la: dan.stoica@juridice.ro
Pentru a cita idei din acest articol, folositi urmatoarea formulare:
"Despre rolul juristului. Partea intai: Societatea", Dan STOICA, Dosarele e-F.Cons: Dosarul Teoretic;
text disponibil la http://teoretic.blogspot.com/2005/02/despre-rolul-juristului-partea-intai.html
posted by Dan STOICA at 1:48 PM
0 Comments:
Post a Comment
<< Home