Despre nevoia de opinii disidente.Partea intai: Societatea.
Consensul produce o presiune sociala nociva. E un lucru obisnuit in a renunta la opiniile proprii sau a le "reformula" fie si numai pentru a nu fi aratati cu degetul ca fiind cei care punem piedici in calea "linistii si a consensului social". In jurul nostru se fac eforturi pentru "a aduce la acelasi numitor", pentru a "stringe rindurile", pentru "coalitii de uniune nationala". Lupta permanenta pentru Consens pare a face parte din "subconstientul nostru colectiv" [o alta expresie care sugereaza ca tindem spre un "consens subconstient" considerat aproape un dat natural al oamenilor la nivel colectiv]. Putem vorbi de un mit al Consensului ca o incercare moderna de a reface un "paradis pierdut" gindit ca un spatiu plin de conformism si conformisti, lipsit de conflict si de efortul diversitatii. O asemenea imagine poate fi tinta sociala a unor culturi in timp ce in altele poate fi privita cu distanta si critica.
Ce anume stimuleaza conformitatea? Pe de o parte este mai simplu sa luam de buna ceea ce spun si gindesc altii, fara a face efortul de a ne forma si sustine propriile convingeri. Pe de alta parte, ca membri ai unui grup social ne dorim ca ideile acestuia sa corespunda cu convingerile noastre, pentru a evita un conflict intre lumea noastra interioara si lumea inconjuratoare.
Cercetari sociologice recente arata ca abilitatea de a permite conflictul de idei, de a incuraja disidentele si opiniile separate, este un factor esential de progres al unei comunitati. Dreptul fundamental la exprimarea opiniilor in mod liber si neingradit incurajeaza afirmarea dezacordului si dezvolta un context social care permite luarea unor decizii avind la dispozitie mai multa informatie ca rezultat al competitiei intre argumente divergente exprimate liber.
O consecinta imediata este aceea ca nu neaparat cautatorii de consens sau cei care adera la ideile comune ale unui grup ["yes" man-ii] sunt factori de bunastare sociala . Dintr-o comoditate individuala, care tine de natura noastra egocentrica sau de o anume cultura ortodoxa, renuntam frecvent la convingerile proprii pentru a evita efortul, conflictul ori de dragul de a face pe plac celorlalti. Ori tocmai cel care isi exprima opiniile sale divergente poate aduce mai multa informatie in cadrul grupului, in beneficiul acestuia.
Exista o temere ca exprimarea opiniilor separate poate duce la conflict. Dar nu exprimarea opiniei in sine e un factor de conflict cit mai curind lipsa de incredere ca o suma de convingeri divergente poate avea o solutie favorabila partilor implicate. Tensiunea dintre "bunastarea grupului" si "bunastarea individuala" e permanenta : ca indivizi facem parte dintr-un grup. Nu putem avea o bunastare individuala cit timp bunastarea grupului e la pamint. Intodeauna starea grupului va influenta si starea unui membru al grupului. Pentru a fi mai concret, intr-o societate afectata de amenintarea terorismului nu puteam avea nici o garantie ca orice membru al societatii ar putea sa nu fie afectat direct de amenintare. Exprimarea opiniilor disidente poate spori respectul si increderea intre membrii grupului daca este facuta intr-un mod impersonal si rational, in cadrul unui proces care sa garanteze si sa incurajeze afirmarea dezacordului. Exprimarea convingerilor personale si rezolvarea conflictului intre opinii divergente sunt doua chestiuni care trebuie separate. Mai mult, tocmai exprimarea libera a ideilor divergente duce la o eficienta rezolvare a conflictului intre acestea datorita faptului ca se creeaza mai multe optiuni iar cei care iau decizii au mai multa informatie la indemina.
Care sunt mecanismele de conformare cu opinia dominanta a grupului? Cel mai important este cel pe care sociologii il numesc "polarizarea grupului". S-a observat ca persoanele care intra in contact cu grupuri care exprima idei asemanatoare sfirsesc prin a avea opinii mai ferme, intr-o versiune extrema a ceea ce gindeau inainte de a se alatura grupului. Spre exemplu, daca un grup de persoane care sunt ingrijorate de efectele pe care consumul de produse modificate genetic il au asupra sanatatii discuta despre aceste temeri, dupa dezbateri temerile lor vor fi amplificate. Fenomenul de "polarizare a grupului" are la baza trei elemente principale:
1. Amplificarea cantitativa a argumentelor
Cind mai multe persoane cu argumente asemanatoare se intilnesc si dezbat o problema, numarul argumentelor pentru sustinerea acelei idei va creste datorita contributiilor individuale. Spre exemplu zece oameni care cred ca marile corporatii actioneaza cu rea credinta se intilnesc si dezbat un caz in care exista o suspiciune ca un anume produs a cauzat imbolnavirea unei persoane. Dupa o jumatate de ora de discutii, vor fi aduse mai multe argumente in favoarea angajarii raspunderii producatorului decit argumente contrare.
2. Cresterea increderii in pozitia initiala
Studiile arata ca atunci cind oamenii sunt nesiguri daca sa cuantifice o anumita problema [pe o scara de la unu la zece de exemplu] de obicei fac o alegere medie, intre extreme [in cazul nostru pozitia cinci]. Dar cind aceeasi oameni se intilnesc si discuta cu altii, care au vederi asemanatoare, de obicei tendintele sunt amplificate iar in final pozitia grupului se va gasi intr-o extrema sau alta, in functie de tendinta generala a grupului de a favoriza una sau alta dintre pozitiile extreme.Sa luam ca exemplu un juriu format din persoane care, inainte de dezbateri, credeau fiecare in parte ca un inculpat este vinovat si merita o pedeapsa de cinci ani de inchisoare [dintr-o scara de la unu la zece]. Dupa dezbateri juriul va hotari in cele mai multe cazuri asupra unei pedepse situate in zona valorii maxime a pedepsei. Daca tendinta indivizilor este de a se indoi de vinovatia faptasului dar nu intr-atit incit sa il achite, de cele mai multe ori decizia juriului va fi tocmai in sensul achitarii.
3. Problema reputatiei si a respectului de sine
Oamenii nu doresc nici sa fie foarte diferiti de ceilalti dar nici sa fie asemanatori celorlalti. Ei doresc sa aiba cu cei din jurul lor o relatie care merge intr-o directie buna, cu un grad de confort rezonabil. Chiar daca pentru aceasta trebuie sa isi "reformuleze" opiniile sau sa arate un anume entuziasm pentru o idee fata de care sunt in general neutri. Acest tipar comportamental este insusit in mod cultural si, cu timpul, devine un obicei care dezvolta o "autocenzura" a exprimarii opiniilor diferite de cele ale majoritatii. Nici macar nu trebuie sa existe vreo "indicatie" din partea celorlalti. Simplul fapt ca in jurul nostru auzim pareri care seamana ne poate face sa exprimam public astfel de pareri la rindul nostru, desi convingerile noastre intime sunt diferite.
Pe linga "polarizarea grupului" au mai fost cercetate in chestiunea conformitatii: 1. "conformitatea si independenta", care studiaza caracteristicile liderilor de opinie ai grupului si a modului in care fermitatea si energia lor isi manifesta influenta si 2. fenomenul de "cascada sociala" in care, de la actiunile si credintele unui grup restrins se ajunge la o miscare sociala pe scara larga printr-un proces de multiplicare a informatiei si a reputatiei.
Aceste cercetari arata rolul social al dezacordului si al diferentelor de opinie. Ele scot in evidenta faptul ca o cultura care incurajeaza conformitatea in defavoarea exprimarii libere a dezacordului poate sfirsi cu un esec total, iar istoria e plina de astfel de exemple.
"Organizatiile de succes, fie ele guvernamentale sau din alte domenii, au nevoie de opinii disidente. Pentru a proteja siguranta cetatenilor, liderii trebuie sa incurajeze dezacordul si scepticismul." Aceasta este cea mai importanta lectie pe care trebuie sa o invatam in urma publicarii "Raportului privind cauzele accidentului din timpul lansarii navetei Columbia", un document a carui implicatii merge dincolo de programul spatial al SUA.
Care a fost cauza acestui accident soldat cu moartea unui echipaj de sapte oameni? Consiliul de administratie atribuie esecul NASA unei culturi nefericite care descurajeaza diversitatea opiniilor. Cu cuvintele Consiliului de Administratie, la NASA lipsesc "analiza si echilibrul". Cultura organizatiei preseaza oamenii sa urmeze o "linie a partidului". La NASA este dificil pentru opiniile minoritare si disidente sa ajunga la virful ierarhiei, in ciuda faptului ca exista proceduri scrise care incurajeaza opiniile minoritare si exprimarea libera a "vestilor rele", mai spune Raportul.
Acest raport nu este singular. El se adauga la alte semnale care vin din numeroase domenii. Corporatiile aflate astazi in faliment, cum sunt Enron, WoldCom si Tyco au de cele mai multe ori culturi organizationale similare celei de la NASA, caracterizata prin optimism nerealist si presiuni pentru conformitate. Companiile se gasesc in situaitii infloritoare atunci cind sunt conduse de administratori care considera incurajarea opiniilor disidente ca o datorie.
Studii recente arata ca acele fonduri de investitii in care membrii lor se cunosc bine, se plac si iau cina impreuna, descurajind astfel dezbaterile deschise, tind sa piarda mai multi bani decit fondurile in care membrii lor au contacte sociale minime, incurajeaza criticile si controversele de argumente"
[fragment din articolul "The Power of Dissent: All organization need it. Are you listening, NASA?" aparut in Los Angeles Times in 17 Sept.2003 sub semnatura lui Cass R. Sunstein]
Toate acestea par a fi chestiuni de bun simt. Cu totii suntem de acord in interiorul nostru cu adevarul lor. Investigatia sociologica arata insa ca una gindim si alta facem. Cind trecem pragul dintre interior si exterior ne supunem de cele mai multe ori puterii celorlalti in masura in care percepem aceasta putere ca avind efecte directe asupra noastra. Dar conformismul este si o consecinta a tiparelor culturale sau educationale, de care nu suntem intodeauna direct constienti. Mintea nostra ia decizia de a ne conforma atit de rapid in virtutea inertiei acestor tipare incit nu avem timp sa ne analizam argumentele interioare pentru a le opune celor externe.
Care este impactul teoriilor expuse mai sus, provenind din zona interogarilor sociologice si politice asupra practicii juridice? Vom vorbi pe larg despre acest impact in partea a doua a acestui articol.
Bibliografie:
Cass Sunstein: "Why Societies Need Dissent", Harvard University Press, 2003, ISBN 0-674-01268-2
Iasi
20 aprilie 2004
Pentru comentarii si critici va astept
sa imi scrieti la: dan.stoica@juridice.ro
Pentru a cita idei din acest articol, folositi urmatoarea formulare:
"Despre nevoia de opinii disidente. Partea intai: SOCIETATEA", Dan STOICA,
Dosarele e-F.Cons: Dosarul Teoretic;
disponibil la: http://teoretic.blogspot.com/2005/02/despre-nevoia-de-opinii.html
Ce anume stimuleaza conformitatea? Pe de o parte este mai simplu sa luam de buna ceea ce spun si gindesc altii, fara a face efortul de a ne forma si sustine propriile convingeri. Pe de alta parte, ca membri ai unui grup social ne dorim ca ideile acestuia sa corespunda cu convingerile noastre, pentru a evita un conflict intre lumea noastra interioara si lumea inconjuratoare.
Cercetari sociologice recente arata ca abilitatea de a permite conflictul de idei, de a incuraja disidentele si opiniile separate, este un factor esential de progres al unei comunitati. Dreptul fundamental la exprimarea opiniilor in mod liber si neingradit incurajeaza afirmarea dezacordului si dezvolta un context social care permite luarea unor decizii avind la dispozitie mai multa informatie ca rezultat al competitiei intre argumente divergente exprimate liber.
O consecinta imediata este aceea ca nu neaparat cautatorii de consens sau cei care adera la ideile comune ale unui grup ["yes" man-ii] sunt factori de bunastare sociala . Dintr-o comoditate individuala, care tine de natura noastra egocentrica sau de o anume cultura ortodoxa, renuntam frecvent la convingerile proprii pentru a evita efortul, conflictul ori de dragul de a face pe plac celorlalti. Ori tocmai cel care isi exprima opiniile sale divergente poate aduce mai multa informatie in cadrul grupului, in beneficiul acestuia.
Exista o temere ca exprimarea opiniilor separate poate duce la conflict. Dar nu exprimarea opiniei in sine e un factor de conflict cit mai curind lipsa de incredere ca o suma de convingeri divergente poate avea o solutie favorabila partilor implicate. Tensiunea dintre "bunastarea grupului" si "bunastarea individuala" e permanenta : ca indivizi facem parte dintr-un grup. Nu putem avea o bunastare individuala cit timp bunastarea grupului e la pamint. Intodeauna starea grupului va influenta si starea unui membru al grupului. Pentru a fi mai concret, intr-o societate afectata de amenintarea terorismului nu puteam avea nici o garantie ca orice membru al societatii ar putea sa nu fie afectat direct de amenintare. Exprimarea opiniilor disidente poate spori respectul si increderea intre membrii grupului daca este facuta intr-un mod impersonal si rational, in cadrul unui proces care sa garanteze si sa incurajeze afirmarea dezacordului. Exprimarea convingerilor personale si rezolvarea conflictului intre opinii divergente sunt doua chestiuni care trebuie separate. Mai mult, tocmai exprimarea libera a ideilor divergente duce la o eficienta rezolvare a conflictului intre acestea datorita faptului ca se creeaza mai multe optiuni iar cei care iau decizii au mai multa informatie la indemina.
Care sunt mecanismele de conformare cu opinia dominanta a grupului? Cel mai important este cel pe care sociologii il numesc "polarizarea grupului". S-a observat ca persoanele care intra in contact cu grupuri care exprima idei asemanatoare sfirsesc prin a avea opinii mai ferme, intr-o versiune extrema a ceea ce gindeau inainte de a se alatura grupului. Spre exemplu, daca un grup de persoane care sunt ingrijorate de efectele pe care consumul de produse modificate genetic il au asupra sanatatii discuta despre aceste temeri, dupa dezbateri temerile lor vor fi amplificate. Fenomenul de "polarizare a grupului" are la baza trei elemente principale:
1. Amplificarea cantitativa a argumentelor
Cind mai multe persoane cu argumente asemanatoare se intilnesc si dezbat o problema, numarul argumentelor pentru sustinerea acelei idei va creste datorita contributiilor individuale. Spre exemplu zece oameni care cred ca marile corporatii actioneaza cu rea credinta se intilnesc si dezbat un caz in care exista o suspiciune ca un anume produs a cauzat imbolnavirea unei persoane. Dupa o jumatate de ora de discutii, vor fi aduse mai multe argumente in favoarea angajarii raspunderii producatorului decit argumente contrare.
2. Cresterea increderii in pozitia initiala
Studiile arata ca atunci cind oamenii sunt nesiguri daca sa cuantifice o anumita problema [pe o scara de la unu la zece de exemplu] de obicei fac o alegere medie, intre extreme [in cazul nostru pozitia cinci]. Dar cind aceeasi oameni se intilnesc si discuta cu altii, care au vederi asemanatoare, de obicei tendintele sunt amplificate iar in final pozitia grupului se va gasi intr-o extrema sau alta, in functie de tendinta generala a grupului de a favoriza una sau alta dintre pozitiile extreme.Sa luam ca exemplu un juriu format din persoane care, inainte de dezbateri, credeau fiecare in parte ca un inculpat este vinovat si merita o pedeapsa de cinci ani de inchisoare [dintr-o scara de la unu la zece]. Dupa dezbateri juriul va hotari in cele mai multe cazuri asupra unei pedepse situate in zona valorii maxime a pedepsei. Daca tendinta indivizilor este de a se indoi de vinovatia faptasului dar nu intr-atit incit sa il achite, de cele mai multe ori decizia juriului va fi tocmai in sensul achitarii.
3. Problema reputatiei si a respectului de sine
Oamenii nu doresc nici sa fie foarte diferiti de ceilalti dar nici sa fie asemanatori celorlalti. Ei doresc sa aiba cu cei din jurul lor o relatie care merge intr-o directie buna, cu un grad de confort rezonabil. Chiar daca pentru aceasta trebuie sa isi "reformuleze" opiniile sau sa arate un anume entuziasm pentru o idee fata de care sunt in general neutri. Acest tipar comportamental este insusit in mod cultural si, cu timpul, devine un obicei care dezvolta o "autocenzura" a exprimarii opiniilor diferite de cele ale majoritatii. Nici macar nu trebuie sa existe vreo "indicatie" din partea celorlalti. Simplul fapt ca in jurul nostru auzim pareri care seamana ne poate face sa exprimam public astfel de pareri la rindul nostru, desi convingerile noastre intime sunt diferite.
Pe linga "polarizarea grupului" au mai fost cercetate in chestiunea conformitatii: 1. "conformitatea si independenta", care studiaza caracteristicile liderilor de opinie ai grupului si a modului in care fermitatea si energia lor isi manifesta influenta si 2. fenomenul de "cascada sociala" in care, de la actiunile si credintele unui grup restrins se ajunge la o miscare sociala pe scara larga printr-un proces de multiplicare a informatiei si a reputatiei.
Aceste cercetari arata rolul social al dezacordului si al diferentelor de opinie. Ele scot in evidenta faptul ca o cultura care incurajeaza conformitatea in defavoarea exprimarii libere a dezacordului poate sfirsi cu un esec total, iar istoria e plina de astfel de exemple.
"Organizatiile de succes, fie ele guvernamentale sau din alte domenii, au nevoie de opinii disidente. Pentru a proteja siguranta cetatenilor, liderii trebuie sa incurajeze dezacordul si scepticismul." Aceasta este cea mai importanta lectie pe care trebuie sa o invatam in urma publicarii "Raportului privind cauzele accidentului din timpul lansarii navetei Columbia", un document a carui implicatii merge dincolo de programul spatial al SUA.
Care a fost cauza acestui accident soldat cu moartea unui echipaj de sapte oameni? Consiliul de administratie atribuie esecul NASA unei culturi nefericite care descurajeaza diversitatea opiniilor. Cu cuvintele Consiliului de Administratie, la NASA lipsesc "analiza si echilibrul". Cultura organizatiei preseaza oamenii sa urmeze o "linie a partidului". La NASA este dificil pentru opiniile minoritare si disidente sa ajunga la virful ierarhiei, in ciuda faptului ca exista proceduri scrise care incurajeaza opiniile minoritare si exprimarea libera a "vestilor rele", mai spune Raportul.
Acest raport nu este singular. El se adauga la alte semnale care vin din numeroase domenii. Corporatiile aflate astazi in faliment, cum sunt Enron, WoldCom si Tyco au de cele mai multe ori culturi organizationale similare celei de la NASA, caracterizata prin optimism nerealist si presiuni pentru conformitate. Companiile se gasesc in situaitii infloritoare atunci cind sunt conduse de administratori care considera incurajarea opiniilor disidente ca o datorie.
Studii recente arata ca acele fonduri de investitii in care membrii lor se cunosc bine, se plac si iau cina impreuna, descurajind astfel dezbaterile deschise, tind sa piarda mai multi bani decit fondurile in care membrii lor au contacte sociale minime, incurajeaza criticile si controversele de argumente"
[fragment din articolul "The Power of Dissent: All organization need it. Are you listening, NASA?" aparut in Los Angeles Times in 17 Sept.2003 sub semnatura lui Cass R. Sunstein]
Toate acestea par a fi chestiuni de bun simt. Cu totii suntem de acord in interiorul nostru cu adevarul lor. Investigatia sociologica arata insa ca una gindim si alta facem. Cind trecem pragul dintre interior si exterior ne supunem de cele mai multe ori puterii celorlalti in masura in care percepem aceasta putere ca avind efecte directe asupra noastra. Dar conformismul este si o consecinta a tiparelor culturale sau educationale, de care nu suntem intodeauna direct constienti. Mintea nostra ia decizia de a ne conforma atit de rapid in virtutea inertiei acestor tipare incit nu avem timp sa ne analizam argumentele interioare pentru a le opune celor externe.
Care este impactul teoriilor expuse mai sus, provenind din zona interogarilor sociologice si politice asupra practicii juridice? Vom vorbi pe larg despre acest impact in partea a doua a acestui articol.
Bibliografie:
Cass Sunstein: "Why Societies Need Dissent", Harvard University Press, 2003, ISBN 0-674-01268-2
Iasi
20 aprilie 2004
Pentru comentarii si critici va astept
sa imi scrieti la: dan.stoica@juridice.ro
Pentru a cita idei din acest articol, folositi urmatoarea formulare:
"Despre nevoia de opinii disidente. Partea intai: SOCIETATEA", Dan STOICA,
Dosarele e-F.Cons: Dosarul Teoretic;
disponibil la: http://teoretic.blogspot.com/2005/02/despre-nevoia-de-opinii.html
posted by Dan STOICA at 12:52 PM
0 Comments:
Post a Comment
<< Home