Despre rolul juristului. Partea a doua: Educatia Juridica
In fiecare an, facultatile de drept isi deschid portile pentru mii de studenti romani. In ultimii zece ani peste o suta de mii de studenti au absolvit o facultate de drept. In cei patru ani de educatie academica juridica, pentru mai bine de o suta de mii de tineri, exista de regula o singura constanta: confuzia.
Confuze ramin in toti anii de studiu raspunsurile la multe din intrebarile: De ce sa urmez o facultate de drept? Ce cunostinte practice imi ofera facultatea in toti anii de studiu? Ce pot face eu pentru facultate si ce va face ea pentru mine? Cum voi intelege lumea dupa ce voi absolvi facultatea? Care din profesori imi va fi model? Ce este un jurist si ce trebuie sa faca el? Care sunt principile fundamentale de exercitare a profesiei, in oricare din formele sale? Ce asteapta lumea de la un jurist? Este norma juridica singurul instrument al juristului? Exista o norma juridica pe care sa ne bazam judecata profesionala pentru orice fapt, actiune, inactiune, gind, relatie, dinamica, miscare ori nemiscare care s-au petrecut, se petrec ori se vor petrece vreodata? Ce se intimpla atunci cind nu exista o norma scrisa pentru un fapt oarecare? Ce se intimpla cind complexitatea sau noutatea situatiei depaseste orice limita a gindirii juridice de pina atunci? Pentru care din formele de exercitare a profesiei sunt mai bine potrivit, in raport cu visele, proiectele si cunostintele mele?
Cred ca fiecare din studenti ar trebui sa isi puna astfel de intrebari la inceputul facultatii. Ar putea deschide un jurnal in care sa noteze periodic in ce masura primesc raspunsuri la intrebarile lor. Raspunsurile pot veni de la profesori, din cartile pe care le citesc sau din situatiile din viata de zi cu zi pe care le intilnesc. Raspunsurile nu vin de multe ori singure: de cele mai multe ori trebuie sa le fortezi sa apara, sa alergi dupa ele sau sa critici raspunsurile pe care le-au dat altii, sa le pui in practica si sa inveti din esecurile lor.
In articolul precedent [Despre rolul juristului.Partea intai: Societatea] spuneam ca L.L. Fuller a observat cum avocatul american al anului 1900 isi schimba rolul in societate, devenind dintr-un contabil al faptului juridic un manager care trebuie sa ia "decizii totale" si sa interactioneze cu lumea in sens creativ.
Urmatoarea intrebare fireasca este: ce face invatamintul juridic pentru a educa un jurist pentru o astfel de "decizie totala"? Studentul trebuie sa fie pregatit sa raspunda mai curind la intrebarea "Ce ar trebui facut, avind in vedere toate conditiile contextului?" decit sa cerceteze ingindurat daca "Este acest fapt ori act legal? Ce se poate face?". Raspunsul lui Fuller, desi dat in anul 1948, ramine actual si reluat pina astazi in scoala de drept americana:
"Este nevoie sa continuam sa ne concentram pe probleme reale, asa cum apar ele intr-un context real, uman. Nu trebuie sa ne pierdem in teorii abstracte. Pe de alta parte, acest drum trebuie extins in doua directii: in primul rind sa luam in considerare faptele reale si nu cele "inghetate/surprinse" de inregistrarile scrise; in al doilea rind, sa includem in evaluarea noastra factorii extrajudiciari care influenteaza decizia finala" [Fuller, 1948].
Sa presupunem ca obiectivul general este cel descris de Fuller. Mergind mai departe, aproape 50 de ani mai tirziu, gasim un document important al Baroului American, elaborat in anul 1992 si cunoscut in literatura americana de specialitate sub denumirea de "MacCrate Report" . Acest Raport are un titlu sugestiv: "An Educational Continuum. Report of the Task Force on Law Schools and the Profession : Narrowing the Gap". Cu alte cuvinte, "Cum trecem prapastia dintre Facultatea de Drept si Practica Juridica"? Raportul incearca sa raspunda in termeni practici la aceeasi problema pe care Fuller o punea in anii 50: Ce face invatamintul juridic pentru a pregati un jurist care va practica intr-o lume din ce in ce mai complexa?
Raportul MacCrate arata in ce consta "prapastia" dintre realitate si asteptari: 1. Baroul American afirma ca studentii nu stiu sa scrie un proiect de contract, nu stiu sa descrie un caz in termeni practici, nu au vazut niciodata o actiune juridica iar profesorii nu au fost niciodata intr-o sala de judecata. 2. Comunitatea academica raspunde ca ea invata studentii cum sa gindeasca, se concentreaza pe teorii si predarea lor iar practica este predata cel mai bine de practicieni: "nu suntem niste scoli comerciale" [trade schools]. Evident, acestea sunt pozitiile extreme dar ele exprima cel mai bine zona de aplicatie academica ce lipseste si in facultatile romanesti si in majoritatea celor europene de drept. Desi in SUA aceasta zona se afla intr-o dezvoltare continua si accelerata inca de la Fuller incoace, problema este mereu actuala. Un profesor american declara in cadrul Raportului ca probabil doar unu la suta din profesorii de drept stiu care este scopul efortului lor de educatie in ce ii priveste pe studenti.
Raportul include o "Declaratie de Abilitati si Valori Profesionale", introdusa de o consistenta dezvoltare a limitelor acestei declaratii.
Iata lista Abilitatilor Profesionale Fundamentale identificate de Raport:
1. Pentru a dezvolta si evalua strategiile de solutionare a problemelor si de atingere a obiectivelor un jurist trebuie sa fie familiar cu abilitatile si conceptele urmatoare:
- identificarea si diagnosticarea unei probleme;
- generarea de solutii si strategii alternative;
- dezvoltarea unui plan de actiune;
- implementarea planului;
- revizuirea planului conform unor idei si informatii noi.
2. Pentru a analiza si a aplica normele si principiile juridice, un jurist trebuie sa fie familiar cu abilitatile si conceptele urmatoare:
- identificarea si formularea chestiunilor juridice;
- formularea teoriilor juridice relevante;
- elaborarea unei teorii juridice;
- evaluarea unei teorii juridice;
- critica si sinteza argumentarii juridice a teoriei [unde o teorie juridica este o suma de argumente legate de chestiunea juridica data]
3. Pentru a identifica o chestiune juridica si a o investiga in mod eficient si exhaustiv sun necesare:
- cunostinte despre natura normelor si institutiilor juridice;
- cunostinte si abilitatea de a folosi instrumentele juridice fundamentale ale cercetarii juridice [doctrina]
- intelegerea procesului de conceptie si implementare a unui Proces de cercetare coerent si efectiv
4. Pentru a planifica, coordona si [atunci cind este cazul] participa la investigarea faptelor, sunt necesare:
- determinarea necesitatii de a investiga anumite fapte;
- planificarea investigatiei faptelor;
- implementarea unei strategii de investigare;
- organizarea si clasificarea informatiilor intr-o forma accesibila;
- decizia de a inchide procesul de adunare a probelor;
- evaluarea informatiilor care au fost adunate
5. Pentru a comunica efectiv, in scris sau oral, sunt necesare:
- evaluarea perspectivei receptorului comunicarii;
- utilizarea unor metode eficiente de comunicare.
6. Pentru a consilia clientul in legatura cu deciziile sau posibilele cai de actiune, sunt necesare:
- stabilierea unei relatii de consiliere care respecta natura si rolul juristului;
- adunarea informatiilor relevante pentru decizia care urmeaza a fi luata;
- analizarea deciziei;
- consilierea clientului in legatura cu decizia;
- definirea si implementarea deciziei.
7. Pentru a negocia, intr-un context litigios sau tranzactional, este nevoie de pregatire privind:
- pregatirea negocierilor;
- conducerea unei sesiuni de negociere;
- consilierea clientului in legatura cu termenii obtinuti in urma negocierii cu celalata parte;
- implementarea deciziei clientului.
8. Pentru a consilia sau a angaja un client in optiunile privind litigiul sau metodele alternative de solutionare a conflictelor, un jurist trebuie sa inteleaga functiile si consecintele potentiale ale unui astfel de proces si sa aiba cunostinte practice si teoretice in legatura cu:
- litigiul la nivelul instantelor inferioare;
- litigiul la nivelul instantelor de apel; - apararea intereselor si reprezentarea in litigii adminstrative;
- proceduri in alte tipuri de jurisdictii decit cele comune;
- metode alternative de solutionare a conflictelor.
9. Pentru a practica efectiv, este nevoie de:
- formularea de obiective si principii de Management al practicii juridice;
- dezvoltarea unor sisteme si proceduri care sa asigure ca timpul, eforturile si resursele sunt alocate eficient;
- dezvoltarea de sisteme si proceduri care sa asigure ca lucrarile sunt executate si terminate in timp util;
- dezvoltarea de sisteme si proceduri pentru lucrul eficient cu alti oameni;
- dezvoltarea de sisteme si proceduri pentru adminstrarea eficienta a unui birou de avocatura.
10. Pentru a reprezenta un client in mod etic si conform cu principiile deontologice, este necesara cunoasterea urmatoarelor:
- natura si izvoarele principiilor etice;
- mijloacele de aplicare a principiilor etice;
- procesele de recunoastere si rezolvare a chestiunilor etice.
Valorile fundamentale ale Profesiei identificate de Raport sunt:
1. Ca membru al unei profesii dedicata serviciului clientului:
- atingerea unui nivel de competenta in domeniul practic al fiecaruia;
- mentinerea nivelului de competenta;
- reprezentarea clientului intr-o maniera competenta
2. Ca membru al unei profesii care are raspunderi speciale privind realizarea actului de justitie:
- promovarea justitiei, corectitudinii si moralitatii in practica de zi cu zi;
- contributia la implinirea profesionala si raspunderea de a se asigura ca servicii juridice adecvate sunt oferite celor care nu si le pot permite;
- contributia la dezvoltarea profesiei si respunderea de a spori capacitatea legii si a institutiilor de drept de a realiza justitia.
3. Ca membru al unei profesii independente: - participarea in activitatile care imbunatatesc profesia;
- asistenta in educarea si pregatirea noilor generatii de juristi;
- lupta de a elibera profesia de prejudecati rasiale, religioase, etnice, legate de virsta sau de sex ori de probleme de sanatate si de a indeparta efectele unor asemenea prejudecati.
4. Ca membru al unei profesii care necesita perfectionare continuua:
- investigarea si alegerea oportunitatilor care cresc capacitatea profesionala si cunostintele, si care ii imbunatesc abilitatile.
- selectarea si mentinerea acelor activitati care ii vor permite sa se dezvolte profesional si sa isi realizeze obiectivele profesionale personale.
Dincolo de Raportul MacCrate, voi cita mai jos un extras larg dintr-un alt document important pentru literatura pedagogica americana:
"Aha!? Este creativitatea posibila in solutionarea problemelor juridice? Poate fi ea integrata in educatia juridica ? este un articol scris de Carrie Menkel-MEADOW, profesor la Universitatea Georgetown. Autoarea propune urmatoarea structura alternativa de predare a dreptului care sa iasa din tiparele uzuale [americane] si sa integreze creativitatea si solutionarea problemelor in metoda pedagogica a faculatii de drept:
1. Anul intai: Studentii vor fi introdusi intr-o varietate de forme de rationament si gindire juridica: studiul contractelor si a raspunderii contractuale, interpretarea si conceperea normelor juridice; norma constitutionala ca norma formatoare de institutii dar si ca vector purtator de semnificatii istorice si filozofice profunde. Se va face o introducere intr-o alta disciplina [analiza statistica ori semiotica si metode de interpretare a unui text in general]. In acelasi timp studentii trebuie expusi la lumea reala a problemelor juridice [de ex: cum decurge o intilnire intre un avocat si un client; un stagiu intr-o organizatie in care sa se confrunte cu probleme reale juridice] si la lumea reala a investigatiei si logicii cercetarii juridice, cu folosirea intensiva a calculatorului si materialelor scrise. Studentii ar trebui sa cunoasca si citeva aspecte introductive legate de modul in care functioneaza relatiile interpersonale in activitatea de consultanta juridica. La toate acestea ar trebui adaugate citeva domenii care nu au o legatura directa si evidenta cu dreptul: un curs de arhitectura sau de asistenta sociala, cu accent pe solutionarea problemelor care apar in practica; un curs de literatura sau de limbi straine sau chiar de arte vizuale, in care ar trebui sa fie subliniat modul in care acestea pot fi folosite in practica juridica.
2. Anul al doilea: In timpul studierii domeniilor teoretice ale dreptului ar trebui experimentat un anume simt al competentei intr-o anumita problema, cum se poate urmari expertiza intr-un anume domeniu, cum trebuie inteleasa istoria unei modalitati de rezolvare a unei chestiuni jruidice de-a lungul timpului. Pe linga insusirea cunostintelor teoretice, ar trebui formate citeva abilitati fundamentale: cum se formuleaza intrebarile, o abilitate necesara in intilnirile cu clientii, practica litigioasa, sedinte, investigatii; abilitati de negociere, coordonarea si colaborarea cu alte persoane; exercitii de planificare si de concepere a unor proiecte de acte juridice. Pe linga acestea, ar trebui studiate citeva aspecte teoretice din domenii care au legatura cu dreptul in practica de zi cu zi: contabilitate, economie, sociologie si pshihologie. Un curs de simulari de rezolvare a unor probleme intr-un anumit domeniu juridic, care sa fie dinamic, cu prezentarea normelor, faptelor si cu sublinierea nevoii de a descoperi aspectele relevante ale cazului impreuna cu persoanele care pot decide si ajuta in definirea problemei, gasirea de solutii si implementarea a lor. In anul al doilea orice student al facultatii de drept ar trebui sa realizeze un proiect, in colaborare cu alti colegi. Proiectul poate fi scrierea unui articol, conceperea unui proiect de act normativ, planificarea unei tranzactii comerciale sau propunerea unei solutii pentru o problema virtuala a unei comunitati. Acest proiect va da posibilitatea unui student sa isi faca o imagine despre ce inseamna practica juridica, in timpul facultatii si sub supravegherea profesorilor sai dar si sa isi exerseze creativitatea. Ca un comentariu personal, consider ca anul doi este cel mai potrivit pentru exercitiile de creativitate: este un moment in care au fost acumulate cunostinte care tin studentul in limitele juridicului; pe de alta parte nu au fost insusite toate cunostintele teoretice care sa ii limiteze optiunile de creativitate.
3. Anul al treilea: In anul final al facultatii, studentii vor aprofunda studiul teoretic al dreptului si vor frecventa cursuri interdisciplinare: afaceri, sanatate publica, asistenta sociala. In cadrul unui seminar, studentii vor propune rezolvarea unei probleme reale sociale sau juridice [spre deosebire de experienta din anul doi in care aceasta problema nu era neaparat reala]. Cursurile de "clinica juridica" vor deschide perspectiva relatiei dintre teorie si practica juridica. In anul terminal studentii se vor intilni din nou cu un curs care sa le permita explorarea unor metode de rezolvare a problemelor specifice unor alte profesii. Intr-un mediu academic perfect, studentii de la drept vor interactiona cu alti studenti [de la facultati economice sau de medicina] cu care vor putea construi citeva proiecte comune cu accent pe modul de rezolvare a problemelor specifice altor profesii. Nu in ultimul rind, anul terminal ar trebui sa introduca studentul in chestiuni de raspundere si de etica profesionala, eventual cu un studiu comparativ privind practica aplicarii principiilor de etica in alte profesii.
Rolul juristului in societate este cel pe care el si-l asuma, prin toate faptele si ideile sale cu impact social. Asumarea este insa un proces invatat. O chestiune de educatie si de practica indelungata, de incercari si esecuri, de alegeri si renuntari. Simpla declarare a lui "Eu sunt" nu isi ajunge siesi, ramine inchisa intr-o oglinda a ceea ce cred ca sunt. "Eu sunt" trebuie insotita de fapte, de informatii, de un ton si o gestica adecvate si trebuie spusa in momentul potrivit. Cu toate acestea, ea poate ramine suspendata si neluata in seama daca Verbul meu nu este acelasi cu al colegilor mei.
Facultatea de drept este un spatiu in care declararea afirmatiei simple "Sunt Jurist" poate capata valente complexe, poate construi lumi si dezmembra imperii. Mai ramine doar ca acest spatiu sa fie populat cu idei vii si oameni intelepti.
Bibliografie:
"On Legal Education" [Fuller 1948], din culegerea de eseuri "The Principles of Social Order", Lon L. Fuller, Editia Oxford 2001
"Aha? Is Creativity Possible in Legal Problem Solving and Teachable in Legal Education?" Harvard Negotiation Law Review, vol. 6 (2001), pg. 97 si urm.
"MacCrate Report" este disponibil intr-o varianta rezumata pe site-ul Baroului American [American Bar Association]
Iasi
8 iunie 2004
Pentru comentarii si critici va astept
sa imi scrieti la: dan.stoica@juridice.ro
Pentru a cita idei din acest articol, folositi urmatoarea formulare:
"Despre rolul juristului. Partea a doua: EDUCATIA JURIDCA", Dan STOICA,
Dosarele e-F.Cons: Dosarul Teoretic;
text disponibil la: http://teoretic.blogspot.com/2005/02/despre-rolul-juristului-partea-doua.html
Confuze ramin in toti anii de studiu raspunsurile la multe din intrebarile: De ce sa urmez o facultate de drept? Ce cunostinte practice imi ofera facultatea in toti anii de studiu? Ce pot face eu pentru facultate si ce va face ea pentru mine? Cum voi intelege lumea dupa ce voi absolvi facultatea? Care din profesori imi va fi model? Ce este un jurist si ce trebuie sa faca el? Care sunt principile fundamentale de exercitare a profesiei, in oricare din formele sale? Ce asteapta lumea de la un jurist? Este norma juridica singurul instrument al juristului? Exista o norma juridica pe care sa ne bazam judecata profesionala pentru orice fapt, actiune, inactiune, gind, relatie, dinamica, miscare ori nemiscare care s-au petrecut, se petrec ori se vor petrece vreodata? Ce se intimpla atunci cind nu exista o norma scrisa pentru un fapt oarecare? Ce se intimpla cind complexitatea sau noutatea situatiei depaseste orice limita a gindirii juridice de pina atunci? Pentru care din formele de exercitare a profesiei sunt mai bine potrivit, in raport cu visele, proiectele si cunostintele mele?
Cred ca fiecare din studenti ar trebui sa isi puna astfel de intrebari la inceputul facultatii. Ar putea deschide un jurnal in care sa noteze periodic in ce masura primesc raspunsuri la intrebarile lor. Raspunsurile pot veni de la profesori, din cartile pe care le citesc sau din situatiile din viata de zi cu zi pe care le intilnesc. Raspunsurile nu vin de multe ori singure: de cele mai multe ori trebuie sa le fortezi sa apara, sa alergi dupa ele sau sa critici raspunsurile pe care le-au dat altii, sa le pui in practica si sa inveti din esecurile lor.
In articolul precedent [Despre rolul juristului.Partea intai: Societatea] spuneam ca L.L. Fuller a observat cum avocatul american al anului 1900 isi schimba rolul in societate, devenind dintr-un contabil al faptului juridic un manager care trebuie sa ia "decizii totale" si sa interactioneze cu lumea in sens creativ.
Urmatoarea intrebare fireasca este: ce face invatamintul juridic pentru a educa un jurist pentru o astfel de "decizie totala"? Studentul trebuie sa fie pregatit sa raspunda mai curind la intrebarea "Ce ar trebui facut, avind in vedere toate conditiile contextului?" decit sa cerceteze ingindurat daca "Este acest fapt ori act legal? Ce se poate face?". Raspunsul lui Fuller, desi dat in anul 1948, ramine actual si reluat pina astazi in scoala de drept americana:
"Este nevoie sa continuam sa ne concentram pe probleme reale, asa cum apar ele intr-un context real, uman. Nu trebuie sa ne pierdem in teorii abstracte. Pe de alta parte, acest drum trebuie extins in doua directii: in primul rind sa luam in considerare faptele reale si nu cele "inghetate/surprinse" de inregistrarile scrise; in al doilea rind, sa includem in evaluarea noastra factorii extrajudiciari care influenteaza decizia finala" [Fuller, 1948].
Sa presupunem ca obiectivul general este cel descris de Fuller. Mergind mai departe, aproape 50 de ani mai tirziu, gasim un document important al Baroului American, elaborat in anul 1992 si cunoscut in literatura americana de specialitate sub denumirea de "MacCrate Report" . Acest Raport are un titlu sugestiv: "An Educational Continuum. Report of the Task Force on Law Schools and the Profession : Narrowing the Gap". Cu alte cuvinte, "Cum trecem prapastia dintre Facultatea de Drept si Practica Juridica"? Raportul incearca sa raspunda in termeni practici la aceeasi problema pe care Fuller o punea in anii 50: Ce face invatamintul juridic pentru a pregati un jurist care va practica intr-o lume din ce in ce mai complexa?
Raportul MacCrate arata in ce consta "prapastia" dintre realitate si asteptari: 1. Baroul American afirma ca studentii nu stiu sa scrie un proiect de contract, nu stiu sa descrie un caz in termeni practici, nu au vazut niciodata o actiune juridica iar profesorii nu au fost niciodata intr-o sala de judecata. 2. Comunitatea academica raspunde ca ea invata studentii cum sa gindeasca, se concentreaza pe teorii si predarea lor iar practica este predata cel mai bine de practicieni: "nu suntem niste scoli comerciale" [trade schools]. Evident, acestea sunt pozitiile extreme dar ele exprima cel mai bine zona de aplicatie academica ce lipseste si in facultatile romanesti si in majoritatea celor europene de drept. Desi in SUA aceasta zona se afla intr-o dezvoltare continua si accelerata inca de la Fuller incoace, problema este mereu actuala. Un profesor american declara in cadrul Raportului ca probabil doar unu la suta din profesorii de drept stiu care este scopul efortului lor de educatie in ce ii priveste pe studenti.
Raportul include o "Declaratie de Abilitati si Valori Profesionale", introdusa de o consistenta dezvoltare a limitelor acestei declaratii.
Iata lista Abilitatilor Profesionale Fundamentale identificate de Raport:
1. Pentru a dezvolta si evalua strategiile de solutionare a problemelor si de atingere a obiectivelor un jurist trebuie sa fie familiar cu abilitatile si conceptele urmatoare:
- identificarea si diagnosticarea unei probleme;
- generarea de solutii si strategii alternative;
- dezvoltarea unui plan de actiune;
- implementarea planului;
- revizuirea planului conform unor idei si informatii noi.
2. Pentru a analiza si a aplica normele si principiile juridice, un jurist trebuie sa fie familiar cu abilitatile si conceptele urmatoare:
- identificarea si formularea chestiunilor juridice;
- formularea teoriilor juridice relevante;
- elaborarea unei teorii juridice;
- evaluarea unei teorii juridice;
- critica si sinteza argumentarii juridice a teoriei [unde o teorie juridica este o suma de argumente legate de chestiunea juridica data]
3. Pentru a identifica o chestiune juridica si a o investiga in mod eficient si exhaustiv sun necesare:
- cunostinte despre natura normelor si institutiilor juridice;
- cunostinte si abilitatea de a folosi instrumentele juridice fundamentale ale cercetarii juridice [doctrina]
- intelegerea procesului de conceptie si implementare a unui Proces de cercetare coerent si efectiv
4. Pentru a planifica, coordona si [atunci cind este cazul] participa la investigarea faptelor, sunt necesare:
- determinarea necesitatii de a investiga anumite fapte;
- planificarea investigatiei faptelor;
- implementarea unei strategii de investigare;
- organizarea si clasificarea informatiilor intr-o forma accesibila;
- decizia de a inchide procesul de adunare a probelor;
- evaluarea informatiilor care au fost adunate
5. Pentru a comunica efectiv, in scris sau oral, sunt necesare:
- evaluarea perspectivei receptorului comunicarii;
- utilizarea unor metode eficiente de comunicare.
6. Pentru a consilia clientul in legatura cu deciziile sau posibilele cai de actiune, sunt necesare:
- stabilierea unei relatii de consiliere care respecta natura si rolul juristului;
- adunarea informatiilor relevante pentru decizia care urmeaza a fi luata;
- analizarea deciziei;
- consilierea clientului in legatura cu decizia;
- definirea si implementarea deciziei.
7. Pentru a negocia, intr-un context litigios sau tranzactional, este nevoie de pregatire privind:
- pregatirea negocierilor;
- conducerea unei sesiuni de negociere;
- consilierea clientului in legatura cu termenii obtinuti in urma negocierii cu celalata parte;
- implementarea deciziei clientului.
8. Pentru a consilia sau a angaja un client in optiunile privind litigiul sau metodele alternative de solutionare a conflictelor, un jurist trebuie sa inteleaga functiile si consecintele potentiale ale unui astfel de proces si sa aiba cunostinte practice si teoretice in legatura cu:
- litigiul la nivelul instantelor inferioare;
- litigiul la nivelul instantelor de apel; - apararea intereselor si reprezentarea in litigii adminstrative;
- proceduri in alte tipuri de jurisdictii decit cele comune;
- metode alternative de solutionare a conflictelor.
9. Pentru a practica efectiv, este nevoie de:
- formularea de obiective si principii de Management al practicii juridice;
- dezvoltarea unor sisteme si proceduri care sa asigure ca timpul, eforturile si resursele sunt alocate eficient;
- dezvoltarea de sisteme si proceduri care sa asigure ca lucrarile sunt executate si terminate in timp util;
- dezvoltarea de sisteme si proceduri pentru lucrul eficient cu alti oameni;
- dezvoltarea de sisteme si proceduri pentru adminstrarea eficienta a unui birou de avocatura.
10. Pentru a reprezenta un client in mod etic si conform cu principiile deontologice, este necesara cunoasterea urmatoarelor:
- natura si izvoarele principiilor etice;
- mijloacele de aplicare a principiilor etice;
- procesele de recunoastere si rezolvare a chestiunilor etice.
Valorile fundamentale ale Profesiei identificate de Raport sunt:
1. Ca membru al unei profesii dedicata serviciului clientului:
- atingerea unui nivel de competenta in domeniul practic al fiecaruia;
- mentinerea nivelului de competenta;
- reprezentarea clientului intr-o maniera competenta
2. Ca membru al unei profesii care are raspunderi speciale privind realizarea actului de justitie:
- promovarea justitiei, corectitudinii si moralitatii in practica de zi cu zi;
- contributia la implinirea profesionala si raspunderea de a se asigura ca servicii juridice adecvate sunt oferite celor care nu si le pot permite;
- contributia la dezvoltarea profesiei si respunderea de a spori capacitatea legii si a institutiilor de drept de a realiza justitia.
3. Ca membru al unei profesii independente: - participarea in activitatile care imbunatatesc profesia;
- asistenta in educarea si pregatirea noilor generatii de juristi;
- lupta de a elibera profesia de prejudecati rasiale, religioase, etnice, legate de virsta sau de sex ori de probleme de sanatate si de a indeparta efectele unor asemenea prejudecati.
4. Ca membru al unei profesii care necesita perfectionare continuua:
- investigarea si alegerea oportunitatilor care cresc capacitatea profesionala si cunostintele, si care ii imbunatesc abilitatile.
- selectarea si mentinerea acelor activitati care ii vor permite sa se dezvolte profesional si sa isi realizeze obiectivele profesionale personale.
Dincolo de Raportul MacCrate, voi cita mai jos un extras larg dintr-un alt document important pentru literatura pedagogica americana:
"Aha!? Este creativitatea posibila in solutionarea problemelor juridice? Poate fi ea integrata in educatia juridica ? este un articol scris de Carrie Menkel-MEADOW, profesor la Universitatea Georgetown. Autoarea propune urmatoarea structura alternativa de predare a dreptului care sa iasa din tiparele uzuale [americane] si sa integreze creativitatea si solutionarea problemelor in metoda pedagogica a faculatii de drept:
1. Anul intai: Studentii vor fi introdusi intr-o varietate de forme de rationament si gindire juridica: studiul contractelor si a raspunderii contractuale, interpretarea si conceperea normelor juridice; norma constitutionala ca norma formatoare de institutii dar si ca vector purtator de semnificatii istorice si filozofice profunde. Se va face o introducere intr-o alta disciplina [analiza statistica ori semiotica si metode de interpretare a unui text in general]. In acelasi timp studentii trebuie expusi la lumea reala a problemelor juridice [de ex: cum decurge o intilnire intre un avocat si un client; un stagiu intr-o organizatie in care sa se confrunte cu probleme reale juridice] si la lumea reala a investigatiei si logicii cercetarii juridice, cu folosirea intensiva a calculatorului si materialelor scrise. Studentii ar trebui sa cunoasca si citeva aspecte introductive legate de modul in care functioneaza relatiile interpersonale in activitatea de consultanta juridica. La toate acestea ar trebui adaugate citeva domenii care nu au o legatura directa si evidenta cu dreptul: un curs de arhitectura sau de asistenta sociala, cu accent pe solutionarea problemelor care apar in practica; un curs de literatura sau de limbi straine sau chiar de arte vizuale, in care ar trebui sa fie subliniat modul in care acestea pot fi folosite in practica juridica.
2. Anul al doilea: In timpul studierii domeniilor teoretice ale dreptului ar trebui experimentat un anume simt al competentei intr-o anumita problema, cum se poate urmari expertiza intr-un anume domeniu, cum trebuie inteleasa istoria unei modalitati de rezolvare a unei chestiuni jruidice de-a lungul timpului. Pe linga insusirea cunostintelor teoretice, ar trebui formate citeva abilitati fundamentale: cum se formuleaza intrebarile, o abilitate necesara in intilnirile cu clientii, practica litigioasa, sedinte, investigatii; abilitati de negociere, coordonarea si colaborarea cu alte persoane; exercitii de planificare si de concepere a unor proiecte de acte juridice. Pe linga acestea, ar trebui studiate citeva aspecte teoretice din domenii care au legatura cu dreptul in practica de zi cu zi: contabilitate, economie, sociologie si pshihologie. Un curs de simulari de rezolvare a unor probleme intr-un anumit domeniu juridic, care sa fie dinamic, cu prezentarea normelor, faptelor si cu sublinierea nevoii de a descoperi aspectele relevante ale cazului impreuna cu persoanele care pot decide si ajuta in definirea problemei, gasirea de solutii si implementarea a lor. In anul al doilea orice student al facultatii de drept ar trebui sa realizeze un proiect, in colaborare cu alti colegi. Proiectul poate fi scrierea unui articol, conceperea unui proiect de act normativ, planificarea unei tranzactii comerciale sau propunerea unei solutii pentru o problema virtuala a unei comunitati. Acest proiect va da posibilitatea unui student sa isi faca o imagine despre ce inseamna practica juridica, in timpul facultatii si sub supravegherea profesorilor sai dar si sa isi exerseze creativitatea. Ca un comentariu personal, consider ca anul doi este cel mai potrivit pentru exercitiile de creativitate: este un moment in care au fost acumulate cunostinte care tin studentul in limitele juridicului; pe de alta parte nu au fost insusite toate cunostintele teoretice care sa ii limiteze optiunile de creativitate.
3. Anul al treilea: In anul final al facultatii, studentii vor aprofunda studiul teoretic al dreptului si vor frecventa cursuri interdisciplinare: afaceri, sanatate publica, asistenta sociala. In cadrul unui seminar, studentii vor propune rezolvarea unei probleme reale sociale sau juridice [spre deosebire de experienta din anul doi in care aceasta problema nu era neaparat reala]. Cursurile de "clinica juridica" vor deschide perspectiva relatiei dintre teorie si practica juridica. In anul terminal studentii se vor intilni din nou cu un curs care sa le permita explorarea unor metode de rezolvare a problemelor specifice unor alte profesii. Intr-un mediu academic perfect, studentii de la drept vor interactiona cu alti studenti [de la facultati economice sau de medicina] cu care vor putea construi citeva proiecte comune cu accent pe modul de rezolvare a problemelor specifice altor profesii. Nu in ultimul rind, anul terminal ar trebui sa introduca studentul in chestiuni de raspundere si de etica profesionala, eventual cu un studiu comparativ privind practica aplicarii principiilor de etica in alte profesii.
Rolul juristului in societate este cel pe care el si-l asuma, prin toate faptele si ideile sale cu impact social. Asumarea este insa un proces invatat. O chestiune de educatie si de practica indelungata, de incercari si esecuri, de alegeri si renuntari. Simpla declarare a lui "Eu sunt" nu isi ajunge siesi, ramine inchisa intr-o oglinda a ceea ce cred ca sunt. "Eu sunt" trebuie insotita de fapte, de informatii, de un ton si o gestica adecvate si trebuie spusa in momentul potrivit. Cu toate acestea, ea poate ramine suspendata si neluata in seama daca Verbul meu nu este acelasi cu al colegilor mei.
Facultatea de drept este un spatiu in care declararea afirmatiei simple "Sunt Jurist" poate capata valente complexe, poate construi lumi si dezmembra imperii. Mai ramine doar ca acest spatiu sa fie populat cu idei vii si oameni intelepti.
Bibliografie:
"On Legal Education" [Fuller 1948], din culegerea de eseuri "The Principles of Social Order", Lon L. Fuller, Editia Oxford 2001
"Aha? Is Creativity Possible in Legal Problem Solving and Teachable in Legal Education?" Harvard Negotiation Law Review, vol. 6 (2001), pg. 97 si urm.
"MacCrate Report" este disponibil intr-o varianta rezumata pe site-ul Baroului American [American Bar Association]
Iasi
8 iunie 2004
Pentru comentarii si critici va astept
sa imi scrieti la: dan.stoica@juridice.ro
Pentru a cita idei din acest articol, folositi urmatoarea formulare:
"Despre rolul juristului. Partea a doua: EDUCATIA JURIDCA", Dan STOICA,
Dosarele e-F.Cons: Dosarul Teoretic;
text disponibil la: http://teoretic.blogspot.com/2005/02/despre-rolul-juristului-partea-doua.html
posted by Dan STOICA at 1:44 PM
0 Comments:
Post a Comment
<< Home